Intră

Muntele, pus pe hartă așa cum se umblă pe el

trasee.org e o hartă a marcajelor din România și un constructor de trasee. Alegi de unde pleci, vezi ce e în jur — vârfuri, cabane, refugii, lacuri, izvoare, poiene — și îți construiești drumul bucată cu bucată, pe marcaje reale, nu pe linii drepte.

Pentru cum te miști tu

Același munte arată altfel în funcție de ce ai sub picioare sau sub tine. Un drum forestier de patru kilometri e plictiseală pe jos și e exact ce cauți pe bicicletă; o potecă cu rădăcini e invers. De asta traseele de aici spun pe ce calci, nu doar cât ai de mers.

  • Drumeție

    Marcaje, bifurcații, ce vezi pe drum și cât urci. Tot ce ține de o zi pe munte.

  • Bicicletă

    Drumuri forestiere și de țară, cu suprafața spusă dinainte: pietriș, pământ, asfalt.

  • Mountain bike

    Poteci și single-track, cu gradul tehnic acolo unde OSM îl știe.

  • Bicicletă de șosea

    Doar asfalt, și urcările spuse înainte să pleci de acasă.

  • Alergare

    Bucle scurte pe teren bun, aproape de unde ești, fără să pierzi ore cu planificarea.

Accentul e pe munte și pe natură — acolo lipsesc cel mai tare hărțile bune. Dar nimic nu te oprește să pleci dintr-un oraș, pe malul unui râu sau prin dealurile de lângă casă.

Ce știe harta

Marcajele, așa cum sunt pe copaci
Unde două marcaje merg pe același drum, le vezi pe amândouă — pentru că amândouă sunt vopsite acolo. Peste jumătate din rețeaua marcată e împărțită așa.
Unde lași mașina
Multe trasee încep pe drum forestier. Harta îți spune cât poți înainta cu mașina și de unde începe mersul pe jos — porțiunea cu mașina e punctată.
Pe ce calci
Potecă, drum forestier, drum de sat, asfalt — pe kilometri, pentru fiecare traseu. De aici pleacă și diferența dintre sporturi.
Cum arată ziua
Profilul de altitudine, nu doar totalul urcării. O mie de metri întinși pe cincisprezece kilometri e altceva decât o mie într-un perete.
Ce vezi pe drum
Fiecare etapă listează ce trece pe lângă ea: izvoare, refugii, șei, vârfuri, locuri de campare — cu cât te abați de la traseu pentru fiecare.

De unde vin datele

Din OpenStreetMap, adică din munca a mii de oameni care au urcat și au notat. Le păstrăm o copie, o curățăm și o completăm — dar munții se schimbă mai repede decât hărțile: un refugiu nou, un izvor pe care doar ciobanii îl știu, numele pe care i-l spun oamenii din sat unei șei.

De asta poți raporta un loc care lipsește sau un nume care nu se potrivește, direct de pe hartă. Nu apare de la sine: trece pe la cineva înainte să ajungă la ceilalți.

Ce nu e

Nu e navigație. Pentru drumul cu mașina până la plecare, harta te trimite la Waze sau Google Maps, care fac asta mult mai bine. Nu înlocuiește harta pe hârtie și busola: marcajele se șterg, podurile se rup, iar altitudinile vin dintr-un model de teren, nu dintr-o măsurătoare. Și nu e o rețea socială cu clasamente — poți povesti o tură, dar nimeni nu ține scorul.